Carpații în Epoca Glaciară: o perspectivă asupra ecosistemului
- acum 5 zile
- 2 min de citit
Suntem încântați să anunțăm publicarea noului nostru studiu! Cercetarea noastră explorează dieta și relațiile dintre speciile de mamifere de talie mare care trăiau în Carpații Românești în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.
Ce dieta aveau marile carnivore și celelalte mamifere de mari dimensiuni din Epoca Glaciară și cum reușeau să împartă același ecosistem? Publicat în revista Acta Palaeontologica Polonica, studiul nostru aduce noi informații despre ecosistemele din Carpați în timpul Stadiului Izotopic Marin 3 (MIS 3).
Pentru a reconstitui dieta și relațiile trofice dintre aceste specii, am analizat izotopii stabili ai carbonului (δ¹³C) și azotului (δ¹⁵N) din colagenul oaselor fosile. Studiul a inclus cinci specii identificate în Peștera Muierilor: ursul de peșteră, leul de peșteră, lupul, hiena de peșteră și cerbul carpatin.
O faună bogată și diversă în Epoca Glaciară
Peștera Muierilor este un sit deosebit printre peșterile cu faună din Pleistocenul târziu din Carpații Românești. În timp ce multe dintre peșterile cunoscute din această regiune sunt dominate de resturi de urs de peșteră, la Muierilor a fost descoperită o faună mult mai diversă, care cuprinde atât erbivore, cât și mai multe specii de carnivore de talie mare.
În cadrul studiului au fost analizate valorile δ¹³C și δ¹⁵N din colagenul osos provenit de la 40 de indivizi de mamifere. Rezultatele arată diferențe clare în comportamentul alimentar al speciilor analizate. În plus, valorile izotopice obținute pentru cerbul carpatin și pentru carnivore sunt similare cu cele raportate pentru mamiferele de talie mare din Pleistocenul târziu din Europa Centrală și de Vest.
Ce ne spun izotopii despre urșii de peșteră?
Una dintre cele mai interesante observații ale studiului se referă la urșii de peșteră de la Muierilor. Spre deosebire de alte specimene analizate în alte situri din România și Europa, urșii de la Muierilor prezintă valori neobișnuit de scăzute ale δ¹⁵N.
Prezența în ecosistemul de la Muierilor a unui număr mare de prădători de top; hiene, lei de peșteră și mai ales lupi, ar fi putut duce la o competiție intensă pentru hrană, restrângând nișa ecologică a urșilor de peșteră și favorizând o dietă predominant erbivoră.
O perspectivă asupra ecosistemului din Pleistocenul Superior
Diversitatea mamiferelor de talie mare și numărul relativ mare de probe analizate fac din Peștera Muierilor un sit important pentru studiul relațiilor dintre speciile care au trăit aici în Pleistocenul Superior.
Rezultatele studiului evidențiază utilitatea analizelor izotopilor stabili de carbon și azot pentru înțelegerea faunelor fosile complexe și oferă noi informații despre plasticitatea alimentară a ursului de peșteră, unul dintre cele mai reprezentative mamifere ale Cuaternarului.
Lucrarea este publicată în regim Open Access și poate fi citită și descărcată gratuit accesând link-ul de mai jos.
Comentarii